Au urmat cartierul Lavapies, un cartier de imigranti, in special chinezi si nord-africani si, pentru ca Babicu’ tot Babic ramine, un tur temeinic de Bernabeu!

1. nu ma gindeam ca o sa fiu atit de fericita la 40 de grade (semn clar ca vremurile mele sunt mai naspa decit vremea de afara)

2. romanii multumiti nu traiesc in Romania. Nu, nu, nu, simt ca am fost prea  blinda in cuvinte, reformulez: am intilnit romani care nu se pling, care nu sunt deprimati si vaicariti, ci linistiti si bucurosi de tot ce li se intimpla. Vestea proasta e ca ei nu traiesc in Romania, de vreo 10 ani! (dar pe acest subiect o sa revin, sper!)

Cert e ca dupa prima zi in Madrid, aveam deja in cap postul pentru blog. Gravita in jurul celui mai bun Mojito pe care l-am baut eu in viata mea si a oamenilor pe care abia ii cunoscusem. Imi mai trebuia doar un titlu bun si gata!  Numai ca, pina s-a ajungem “acasa”, adica la oamenii despre care va ziceam, am lasat rucsacul “Pro Cinema” (cu un aparat foto Canon 350D, o camera video Canon, chei de masina, 6 beri si altele trebuincioase unui calator) in autobuzul 422 Madrid-Valdemoro. Si l-am recuperat! No comment, insa mai multe detalii, chiar de la autorul faptei!

Odata cu rucsacul, am gasit multe alte lucruri, in  doua zi de Madrid: cele mai gustoase tapas din oras, cel mai racoros mojito, cea mai buna sangria, cele mai reci beri, cea mai rosie palarie si cel mai priceput fotograf  din mine. Am pierdut in schimb increderea ca Romania va fi vreodata la fel de civilizata, ieftina si ocrotitoare ca Spania. Dar ma doare mai putin decit daca as fi pierdut rucsacul, pentru ca nu e prima data si m-am obisnuit, oarecum!

As mai putea sa scriu despre Muzeul Prado (PRADO, NU PRADA, da? Unde singura pictura care mi-a placut mult a fost El Coloso, despre care nici nu se stie sigur ca e a lui Goya), despre casa lui Cervantes, casa de Lope de Vega, Plaza Santa Ana, Puerte del Sol, Palatul Regal si multe “tabernas” , “bodegas” si “casas”, stradute si cartiere (inclusiv cartierul “gay”, unde o doamna eleganta m-a intrebat curtenitor daca am nevoie de ajutor, aproape intrind in buda cu mine).

Dar ramine pe alta data, sau nu!

Nu stiu ce sa cred, am zis doar sa postez repede filmuletul, inainte sa dispara. Pentru ca am citit o stire  potrivit careia FBI-ul a inceput deja o ancheta.

Statuia, care masoara aproape 2,50 metri si cantareste  90 de kilograme, a fort furata din fata cafenelei Vox Pop din Brooklyn luna trecuta, potrivit New York Post.

Mai jos aveti documentul pentru Europa, in caz ca vreti sa o ardeti nisipos vara asta!

Enjoy!

Planul e pe cit de simplu, pe atit de deschis neprevazutului, prietenul calatorilor! Vom ateriza la Madrid, vom lua o masina si apoi vom cobori, mai mult sau mai putin drept (pentru ca vreau sa o iau si pe urmele lui Don Quijote) pin’ in Gibraltar. Apoi pe coasta, pina in Barcelona. Apoi inapoi la Madrid.

Prin urmare, daca aveti sugestii despre:

- ce sa mincam

-  ce sa bem

- ce sa citim

- ce sa vizitam

- ce sa (nu) ratam

- ce sa, ce sa…

Le astept cu mare drag. Am studiat ghiduri turistice, m-am afundat si in search-uri complexe, dar cu totii stim ca tot un pont prietenesc e intotdeauna mai valoros.

Prin urmare, orice sfat de calatorie este binevenit. Asta POT sa ascult!

Dar mai ales, pentru FEED-BACK (via refresh.ro):

- Corina Georgescu
- Stefania Chitiburea
- Cornovac Alexandra Sabina
- Bogdan Theodor Olteanu
- Stefan Manea
- Sorin Rusi
- Marie Jeanne Chiriac
- Radu Restivan
- Cristina Chipurici
- Vali Petcu
- Dana Lazar
- Tara Duveanu
- Razvan Diaconu
- Cristian Voiculescu
- Stefan Murgeanu
- Mihai Irinel Popescu (live blogging)

Asa cum am promis, postez si prezentarea:

Si inca ceva, nu pot sa nu mentionez un alt efect (oarecum, nebanuit) al primei conferinte Refresh. A parut un nou blogger in blogosfera care si-a cumparat domeniu si a scris primul post in 72 de ore de la primul Re:Seminar! Babicu’!

Eu o sa vorbesc concis despre cum se construieste un brand, mai exact despre intrebarile la care trebuie sa raspunda un creator inainte de a trece la treaba!

Cel mai probabil o sa imprumut modelul refresh.ro si o sa pun prezentarea numita Intrebarile unui brand in tinerete aici, intr-un pdf organizat. Dar asta miine!

Pina una alta, in Romania, Il professore Ecostin.com pregateste ceva mult mai tare. Nu pot sa zic mai multe, stay tuned!

Va intrebati ce cauta aceasta stire in categoria “Writing News”? Ei, bine, am uitat sa va spun, Nero e si poet! Dar in “Around the bush”? Pai daca nici el nu s-a plimbat, nu stiu cine a facut-o…

Iata si dovezile:

Am mers pe drumul comunal intrebind in dreapta si stinga cum ajungem la “mausoleul” de la Bobilna. Oamenii se uitau cam piezis la noi si ne-au indrumat spre o poteca unde, cu greu incapea o masina. A fost destul de palpitant, pentru ca drumul serpuit nu-ti arata din timp daca ar fi venit o masina din sensul opus, ceea ce ar fi dus la blocarea iremediabila a ambelor. Nu din reavointa, ci pentru ca erau niste urme adinci de roti de tractor, pe care inaintam intr-un echilibru precar si care nu ne-ar fi permis sa mergem cu spatele fara sa cadem in santuri.  La un moment dat, drumul s-a terminat brusc. Am coborit din masina si am inceput sa urcam pieptis dealul destul de abrupt pe a carui culme se afla monumentul. Printre buruieni, spini si ginganii ciudate, am dat dovada de o perseverenta istorica. Am ajuns in virf si am vazut si monumentul, o piatra mai ‘naltuta, inscriptionata cu nume mai vechi sau mai noi. Peisajul a meritat, oarecum, osteneala. Ne-am mai inveselit la gindul ca am fost 3 din cei 5 turisti care ar ajunge pe an, la Bobilna.

Am coborit repede si am hotarit ca nu mi vreau sa merg in concedii in Romania, sa vizitez monumente istorice le caror simple mentionari fac orice roman sa se cutremure de respect si piosenie nationalista, dar care, in realitate zac in cea mai mare paragina, napadite de buruieni si mincate de ploi si vint. 
Bobilna a fost doar ciresa de pe tort din acele doua saptamini in care bifasem, fara prea multa tragere de inima, situri arheologice, castele, muzee, pesteri si manastiri. Dupa acea vacanta, am hotarit sa nu-i acord Romaniei turistice mai mult de citeva un week-enduri pe an. Pina cind lucrurile nu se vor indrepta.