Posted on June 8, 2009 - by Joe

Moartea domnului Cireshescu

Da, da, vreau un cires numai al meu. Azi, vreau sa-l plantez eu, iar la sfirsitul saptaminii sa il vizitez si sa observ cu bucurie in suflet ca i-au dat primele frunze.
Si apoi, timp de 10 zile sa merg legata la ochi in gradina si sa il ud si dupa ce se termina cele 10 zile, il vizitez din nou.  Surpriza…. a inflorit!!!!!! Ma asteptam la asta, ciresul meu vrajit nu putea sa nu infloreasca.  Dar aveam emotii in suflet, de inflorit inflorea, dar daca apareau margarete in el?
Trec inca vreo citeva zile, iar eu bintui prin oras cautind un cos frumos pentru ciresele mele. Asta in cazul in care ciresul meu o sa faca cirese. Nu poti fi niciodata prea sigur de ce fructe o sa scoata un cires vrajit!
“Nu, nu, asta e un cos kitschos, doamna, unul de papura nu aveti?”
“O, doamne, nu car rufe la riu, unu’ mai micut n-aveti?”
“Dar de ce scrie “made in china” pe el? Eu mi-as dori un cos romanesc pentru ciresele mele romanesti…
“Scuze ca va streses, dar chiar nu vreau o caserola de plastic.”
“Da si mie imi apre rau, extrem de rau”.
Alt magazin.
“Aveti cumva un cos de papura frumos impletita, nici prea mare, nici prea mic, dar foarte prietenos cu niste cirese vrajite care tin si de foame si de sete?”
“Nu, domnule, nu sint nebuna, dumneavoastra sinteti lipsit total de orice imaginatie! Si stiti ceva, eu cos mai gasesc, da’ d-voastra n-aveti nici o sansa!”.
N-am trintit usa sa nu se scuture ciresele mele vrajite. Intre timp, cit eu umblam de aiurea ele crescusera, se copsesera, iar acum ma asteptau umflate si rosii de furie sa le culeg. Am ajuns in ultimul moment, prima se pregatea déjà sa se arunce, deznadajduita de pe creanga ei!
“Ma arunc, ma arunc, ma voi zdrobi, ma voi imprastia! Si nu voi mai fi cireasa ta!!!!!!!!!”
Am prins-o si am mincat-o, pe ea, apoi, rind pe rind pe celalte. Nu ma mai puteam opri. La final, am cazut istovita linga ciresul meu vrajit si chel. Burta mi se umflase ingrozitor si eu simteam ca o sa plesnesc. Vecinii au chemat salvarea si m-au dus de urgent la spital. Acolo m-au pus sa astept si am asteptat, asteptat, asteptat, pina cind nu mai era nimic de facut.

Ma transformasem in moartea domnului Cireshescu.