Posts Tagged ‘catel’
Posted on June 26, 2009 - by Nero
Nero: Puteam, daca vroiam!
Azi era ziua in care toti cateii din lume puteau merge cu stapinii la birou. Era! Ca, intre timp, a murit Michael Jackson si toata lumea a luat-o razna. Astfel incit, nici un catel din lume, n-ar mai fi vrut, nici daca ar fi putut, sa mearga la munca alaturi de stapinul lui preocupat de multitudinea de stiri despre regele pop. (Daca un catel nu suporta ceva, atunci e neatentia stapinului).
Asadar, daca pina acum, 26 iunie era “Ziua in care iti poti lua cainele la birou” (infiintata de asociatia Pett Sisters International, sarbatorita in fiecare an, din 1999), de cum incolo va fi “Ziua in care a murit Michael”!
Trist!
PS: Anul trecut, peste 10.000 de companii din lumea intreaga le-au permis angajatilor sa vina cu cainii la birou.
Posted on June 16, 2009 - by Joe
Cea mai frumoasa zi, ziua lui Nero!
Astazi, 16 iunie, Nero, zis si Dero, Reno, Nerica, Ionica, Nigeria, ‘Telu, Sobolanu’, Sforaitorul, Ciuperca, Vierme, Shosholinu’, Ciubota, Vinatorul de soareci, si in multe alte feluri, implineste 9 ani. Asta insemna ca:
- e ce mai lunga, intelegatoare si stabilia prezenta masculina din viata mea 
- daca ar fi fost copil, ar fi fost in clasa a patra
- e Gemeni (ei da, exista si horoscoape pentru pet-i si iata citeva caracteristici ale semnului lui Nero: Au o energine inepuizabila, le place sa-si distreze stapinii si sa atraga atentia strainilor. Sint foarte simpatici, dar si foarte sensibili. De cele mai multe ori, curiozitatea lor ii baga in niste belele mai mari decit ei. Se inteleg bine cu ceilalti pet-i si invata foarte repede).
- desi matur si cu toate atu-urile din lume, inca isi mai cauta jumatatea
- diseara vom avea o petrecere, cu tot tacimu’; prieteni-catei invitati si friptura de pui pt toata lumea, si, speram, cadouri!
Va intrebati ce cauta aceasta stire in categoria “Writing News”? Ei, bine, am uitat sa va spun, Nero e si poet! Dar in “Around the bush”? Pai daca nici el nu s-a plimbat, nu stiu cine a facut-o…
Iata si dovezile: (more…)
Posted on March 3, 2009 - by Joe
A fost gasit un dalmatian!
Unele povesti, de cele mai multe ori triste, se scriu singure. Nu au autori care sa le opreasca sau sa lupte pentru un sfirsit fericit, ci doar personaje pierdute. Care au nevoie de noi.
“Azi dimineata am gasit aceasta femela de dalmatian in parcul Izvor. Era complet dezorientata, infrigurata, se tinea dupa orice trecator.
Pare a avea in jur de 4-5 ani. Pe langa socul de a fi pierduta trebuie sa suporte si frigul care se va
inrautati in zilele urmatoare, caci singura solutie disponibila pentru moment este doar o cusca in aer liber.
Este clar un caine de apartament si cu greu se adapteaza la noua ei situatie.
Va rog ajutati-ma sa-i gasesc stapanii sau pe cineva care doreste sa o adopte. E o catelusa buna si cuminte, dar foarte speriata.
Detalii la 0726.031.434 Dana Constantin.
Multumesc,
Dana”
Poze, aici (more…)
Posted on January 19, 2009 - by Joe
Poveste de adormit Nero: Imparatul Os si cei 100 de Ficatei
A fost odata ca niciodata, peste sapte mari si sapte tari, un Imparat. Numele lui era Imparatul Os si domnea peste o imparatie mare si bogata. Insa nu a fost cu adevarat fericit decit atunci cind sotia lui, Imparateasa Oasa i-a adus pe lume doua odrasle mici si rozalii: Osicior si Osicioara. Atunci Imparatul si-a dat seama ca cea mai mare nenorocire care i s-ar putea intimpla ar fi sa isi piarda printisorii. Si, din acel moment, si-a jurat ca nu-si va gasi linistea pina cind nu va arunca in intemnita toti dusmanii oaselor: Cateii. (more…)
Posted on December 21, 2008 - by Joe
The Dubliner
In 1907, irlandezul Ernest Shackleton, porneste in expeditia Nimrod catre Polul Sud, folosind poneii ca mijloc de transport pentru prima data in istorie. Din pacate, acestia nu rezista frigului si sfirsesc mincati de membrii echipajului.
Punga cu cele doua perechi de pantofi cumparati dintr-un magazin cu reduceri din Belfast se lasa zvicnit prada gravitatiei la fiecare curba a autocarului. Drumul spre Dublin se asterne umed si ingust in noapte. De o parte si de cealalta, pe dealurile verzi invaluite in ceata intunecata casutele cochete astepta luminoase Craciunul.
Cind am deschis ochii…
Posted on December 2, 2008 - by Joe
Ne cunoastem din vedere
Am vazut, in sfirsit, Ratatouille. Amuzant, dar nu am ris chiar la toate fazele pentru ca acum o luna am avut si eu soareci. Doi. In vastul meu apartament din Pantelimon. Habar n-am cum au intrat, asa, in gasca, si cum au ajuns ei la concluzia ca e un loc bun de trait. Pentru ca in afara de mincarea lui Nero, cu greu poti sa gasesti la noi cele trebuincioase supravietuirii.
Cu toate acestea, cei doi au luat decizia sa ramina, pe termen nedeterminat, se pare. Acum, eu nu aveam nimic concret cu ei, insa urasc sa fiu pusa in fata faptului implinit. De catre orice creatura. In plus, aveam mereu senzatia ca acesti soareci ma urmaresc, ca “ma fac”. Nu le vroiam moartea, ci doar plecarea. Asa ca in primul week-end, am imprumutat doua pisici de la o prietena, cu speranta ca ele macar sa reuseasca sa le bage frica in oase.
Flickr Photos
-
