1. nu ma gindeam ca o sa fiu atit de fericita la 40 de grade (semn clar ca vremurile mele sunt mai naspa decit vremea de afara)

2. romanii multumiti nu traiesc in Romania. Nu, nu, nu, simt ca am fost prea  blinda in cuvinte, reformulez: am intilnit romani care nu se pling, care nu sunt deprimati si vaicariti, ci linistiti si bucurosi de tot ce li se intimpla. Vestea proasta e ca ei nu traiesc in Romania, de vreo 10 ani! (dar pe acest subiect o sa revin, sper!)

Cert e ca dupa prima zi in Madrid, aveam deja in cap postul pentru blog. Gravita in jurul celui mai bun Mojito pe care l-am baut eu in viata mea si a oamenilor pe care abia ii cunoscusem. Imi mai trebuia doar un titlu bun si gata!  Numai ca, pina s-a ajungem “acasa”, adica la oamenii despre care va ziceam, am lasat rucsacul “Pro Cinema” (cu un aparat foto Canon 350D, o camera video Canon, chei de masina, 6 beri si altele trebuincioase unui calator) in autobuzul 422 Madrid-Valdemoro. Si l-am recuperat! No comment, insa mai multe detalii, chiar de la autorul faptei!

Odata cu rucsacul, am gasit multe alte lucruri, in  doua zi de Madrid: cele mai gustoase tapas din oras, cel mai racoros mojito, cea mai buna sangria, cele mai reci beri, cea mai rosie palarie si cel mai priceput fotograf  din mine. Am pierdut in schimb increderea ca Romania va fi vreodata la fel de civilizata, ieftina si ocrotitoare ca Spania. Dar ma doare mai putin decit daca as fi pierdut rucsacul, pentru ca nu e prima data si m-am obisnuit, oarecum!

As mai putea sa scriu despre Muzeul Prado (PRADO, NU PRADA, da? Unde singura pictura care mi-a placut mult a fost El Coloso, despre care nici nu se stie sigur ca e a lui Goya), despre casa lui Cervantes, casa de Lope de Vega, Plaza Santa Ana, Puerte del Sol, Palatul Regal si multe “tabernas” , “bodegas” si “casas”, stradute si cartiere (inclusiv cartierul “gay”, unde o doamna eleganta m-a intrebat curtenitor daca am nevoie de ajutor, aproape intrind in buda cu mine).

Dar ramine pe alta data, sau nu!