In weekend, am fost acasa pentru a-l sarbatori pe Popovone (tata). I-am luat cadou o geanta. Am ajuns vineri noapte, tirziu. Ne-am pupat, ne-am bucurat, apoi Popovica (mama) mi-a soptit ca tata tocmai mai primise o geanta cadou. Mi-a cazut fata. Dar, la urma urmei, se mai intimpla.

A doua zi, cind ne-am trezit, i-am dat cadoul. Tata a ris foarte tare, am ris si noi. Nu numai ca primise o geanta si de la colegi, dar cea pe care o avea el era noua. Si noi i-am mai adus una. F taree!!! Am ris, am facut poze. Am mincat. Am baut un pahar de vin. Apoi ne-am gindit: poate vin si “cei de la Braila” cu o geanta. Cei de la Braila fiind matusa, unchiul si cei 2 veri ai mei. “Nuu, imposibil, care ar fi probabilitatea ca si ei sa se gindeasca la o geanta???”

Daca scriam o poveste in care “rudele de la Braila veneau si ele cu o geanta toata lumea m-ar fi banuit de “facatura autorului”. Ei bine, au venit cu o geanta! )) Am ris cu totii, mai putin invitatii care se uitau nedumeriti la noi. Abia cind Popovone a scos celelalte 3 genti pentru poza FINALA, si-au dat seama de tot. Acum, in realitate, ca si intr-o poveste, intrebarea ramine: “de ce toata lumea s-a gindit sa-i cumpere o geanta?” Raspunsurile voastre nu numai ca il vor ajuta pe Popovone sa elucideze misterul, dar si pe mine sa conturez prima poveste interactiva, o idée care ma bintuie de mai de mult! Deci, DE CE?