Posts Tagged ‘poveste’

Posted on March 5, 2009 - by Joe

Premiera: Povestea-leapsa!

Leapsa a fost primita de la ecostin. Si a generat si o poveste. 

(more…)

Posted on February 25, 2009 - by Joe

Muc cel Mic Reloaded

Am lasat foarte mult pe site sondajul cu “mucul vs cleiul”. A adunat cele mai multe voturi din istoria poll-urilor joepopov.com. Am vrut sa fiu sigura si obiectiva. Ei bine, proportia in favoarea lui Muc a ramas aceeasi, indiferent de numarul voturilor. M-am tot gindit la asta, m-am intrebat de ce…
Am mers pe fir, inapoi in copilarie si acolo am gasit o posibila explicatie: povestea care pe mine m-a fascinat si care m-a transformat intr-o consumatoare infocata, dar precauta de smochine. Muc cel mic de Wilhelm Hauff. Si pentru ca nu-mi aminteam decit faza cu smochinele din gradina imparatului si pericolul de a te trezi cu niste urechi de magar atunci cind maninci “acea” smochina, mi-am comandat cartea, am recitit povestea si mi-am permis sa scriu “Muc cel mic reloaded”. Iertare, domnule Hauff!!!
Propunere: Intr-o zi ingrozitoare, fixati pentru citeva secunde persoana care va enerveaza/streseaza/plictiseste si inchipuiti-va ca i-au crescut, brusc, niste urechi imense de magar! Unora chiar le vin bine, nu? (more…)

Posted on February 12, 2009 - by Joe

Jumi-juma

- Alo, Vierme?
- Da, cine-i acolo?
- Sunt eu, Caria de lemn de fag! Ce faci in seara asta?
- A, salut! Nu te-am recunoscut, cred ca esti ragusit! Pai…uite, pe acasa, faceam putina ordine in marul meu. De ce?
- Pai, n-ai vrea sa iesim in oras sa bem o bere?
- Nu pot, frate, i-am promis unui prieten ca-I citesc povestea in seara asta. Stii, vrea sa se lanseze si mi-a cerut o parere. – Ok, atunci, lectura placuta, eu ma duc! Vorbim miine, ok?
- S-a facut!

(more…)

Posted on February 8, 2009 - by Joe

Poveste rock: Popovii la concert death metal!

Posted on January 19, 2009 - by Joe

Poveste de adormit Nero: Imparatul Os si cei 100 de Ficatei

A fost odata ca niciodata, peste sapte mari si sapte tari, un Imparat. Numele lui era Imparatul Os si domnea peste o imparatie mare si bogata. Insa nu a fost cu adevarat fericit decit atunci cind sotia lui, Imparateasa Oasa i-a adus pe lume doua odrasle mici si rozalii: Osicior si Osicioara. Atunci Imparatul si-a dat seama ca cea mai mare nenorocire care i s-ar putea intimpla ar fi sa isi piarda printisorii. Si, din acel moment, si-a jurat ca nu-si va gasi linistea pina cind nu va arunca in intemnita toti dusmanii oaselor: Cateii. (more…)

Posted on January 15, 2009 - by Joe

De vorba cu extraterestrul Noni: Ati primit un mesaj intergalactic! Read/Delete

„Odata cu trecerea timpului lucrurile incep sa dispara in uitare” – intotdeauna am avut o prima secunda de revolta si mai multe secunde de satisfactie dupa momentele astea de sinceritate brutala ale tale, mai Joe Paminteanu’! Eram convinsa ca o sa ma uitati curind. Poate pe la vreo betie de-a voastra sa va mai amintiti si sa mai rideti de cum nu ma incadram eu in peisaj si eram mereu pe linga sensurile cuvintelor din limba voastra paminteana. De-aia am si sters-o! M-am dus sa-mi caut fratii in galaxiile mai apropiate, sau mai indepartate, ca Apolodor, ala, dintr-o poveste pe care au auzit-o in scurta mea existenta alaturi de voi. (more…)

Posted on January 6, 2009 - by Joe

Ultimul Porc/The Last Pig

Povestea asta e foarte simpla si a fost spusa de personajul principal al filmului: “Eu n-am vazut porc sa nu fie taiat si mincat”.

This story is very simple and short, as my main character put it: “I’ve never

Posted on December 9, 2008 - by Joe

Viata bate povestea!

Am o familie pur si simplu minunata. Cu mai mult umor decit as putea pune eu, vreodata, intr-o poveste mult si bine gindita.

In weekend, am fost acasa pentru a-l sarbatori pe Popovone (tata). I-am luat cadou o geanta. Am ajuns vineri noapte, tirziu. Ne-am pupat, ne-am bucurat, apoi Popovica (mama) mi-a soptit ca tata tocmai mai primise o geanta cadou. Mi-a cazut fata. Dar, la urma urmei, se mai intimpla.

A doua zi, cind ne-am trezit, i-am dat cadoul. Tata a ris foarte tare, am ris si noi. Nu numai ca primise o geanta si de la colegi, dar cea pe care o avea el era noua. Si noi i-am mai adus una. F taree!!! Am ris, am facut poze. Am mincat. Am baut un pahar de vin. Apoi ne-am gindit: poate vin si “cei de la Braila” cu o geanta. Cei de la Braila fiind matusa, unchiul si cei 2 veri ai mei. “Nuu, imposibil, care ar fi probabilitatea ca si ei sa se gindeasca la o geanta???”

Daca scriam o poveste in care “rudele de la Braila veneau si ele cu o geanta toata lumea m-ar fi banuit de “facatura autorului”. Ei bine, au venit cu o geanta! )) Am ris cu totii, mai putin invitatii care se uitau nedumeriti la noi. Abia cind Popovone a scos celelalte 3 genti pentru poza FINALA, si-au dat seama de tot. Acum, in realitate, ca si intr-o poveste, intrebarea ramine: “de ce toata lumea s-a gindit sa-i cumpere o geanta?” Raspunsurile voastre nu numai ca il vor ajuta pe Popovone sa elucideze misterul, dar si pe mine sa conturez prima poveste interactiva, o idée care ma bintuie de mai de mult! Deci, DE CE?

Posted on November 28, 2008 - by Joe

O experienta cacatoare

In august, vorbeam cu niste prieteni care tocmai isi cumparasera un apartament in Cosmopolis. Si, printre altele, firma constructoare i-a invitat la un picnic pe santierul viitorului cartier. Nu stiu cum veni vorba, dar a venit. Ei bine, oamenii aia le-au prezentat avantajele sistemului de epurare ecologic care va functiona in blocul lor. Cu alte cuvinte, fiecare apartament este dotat cu niste enzime speciale care dabia asteapta ca locatarii sa se duca la WC. Din acel moment, acea idee nu mi-a mai dat pace… (more…)